mergi și azi

mergi și azi pe unde ai mers ieri

auzi ce-ai mai auzit

rabzi ce-ai mai răbdat

râzi inconștient sau din instinct, dar poate nu-ți place să râzi

nici să porți rochia cu sânii la vedere

nu-ți place să-ți dai cu oja roșie

nu-ți plac nici pantofii cu toc

plângi ce-ai plâns și ce nu ai plâns

pui o rană în plus

pui un cent în cutia ta ascunsă

pui din vopseaua de păr expirată peste părul tocit de culoarea nucilor verzi

pui încă un cartof la fiert

și rabzi

suporți amintirile din copilăria ta nedreaptă

că frecai preșurile cu peria

că fierbeai apă într-o oală de 5 kilograme în fiecare seară

că mergeai de dimineață să stai cu butelia o zi întreagă

că te împingeai la aceeași coadă la carne, ulei, zahăr

cu aceeași oameni de la lapte

îți aduci aminte de înghețata aia bună

de eugeniile alea bune

de guma în formă de țigară

îți aduci aminte de coada de la gaz sau de aia de la pâine

îți aduci aminte de biserică

de pomeni dar mai ales de coliva pe care o primeai în palmă

de veșnica pomenire și de același plâns al mamei

îți aduci aminte de prima bătaie

atunci când un oarecare s-a apropiat de tine și a zis ceva urât de tine

de mama sau de tata

de soră sau de frate

ai vrut să dai în el, dar n-ai putut

în schimb ai primit un pumn în stomac

ai căzut în praf fără aer

încercai să respiri, să te ridici, dar dracu știe de ce nu puteai

de ce nu încercai să fii mai rău ca ăla care te-a lovit?

pentru că erai altceva

un străin

un ciudat

erai copilul fără frați

erai copilul orfan

erai copilul cu vacanțele de la cozile comuniste

erai copilul care adormea spunând „înger îngerașul meu...” pentru că-i era foame

pentru că-i era dor

pentru că-i nu-i era rușine să-i fie, să nu-i fie, să nu aibă, ori să aibă mai mult decât putea duce

așa în hainele lui rupte

așa în nopțile lui reci

...mergi și azi pe unde ai mers ieri fără să-ți dai seama că ai ajuns la capăt de mai multe ori

12 martie 2017