du-te urmăăă, du-teee...


du-te noapte plină cu aburi și mărunțește fiara care buzele-mi sfarmă. du-te singurătate și presară secrete cailor flămânzi de libertate. evadarea s-a ghemuit în suflet.  echilibrat, el își duce în spate valul zilelor. du-te furie și fă-mă orb în fața durerii. trup dezbrăcat de mantia sfidării, trup răpus de măști incoerente, du-te și plămădește șuieratul șerpilor în pustietate. ce am să fiu? o fibră cuminte. amintirea bătrânului de la malul mării? secundele stau la pândă. pe pereți, grațiile au încremenit. vorbele devin bulgări și doar o femeie știe să topească, în ochii ei îmbătrâniți, lanțuri de lacrimi. o floare de cireș s-a prins în vânt și lumea se miră de nebunia pașilor ăstora, pătând cu sânge urmele, dar du-te poveste sfântă a vieții și taie-n patru fugara venire.

15 martie 2014

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc