eu rămân cu zilele


să spunem că sunt prostituata zilelor de joi
că duc în spate nefericirile bărbaților
că duc în ochi speranțele nopților cu vise fără caznă
să spunem că fără acoperiș cerul te vede și pământul te are

dar sunt prostituata nopților de vineri
atunci când luna plină mă are sub piele
atunci cânt talpa sărută porți și ziduri 
când diminețile spală sângele încolțit pe pământ

poate că sunt prostituata vieții mele 
dată fiecărui prag pentru o bucată de viață
dar trecerea această strâmbă cu zâmbete sarcastice
îmbracă genele cu promoroacă
iar pe suflet se așterne o ploaie rece polară

sunt prostituata fără de replică 
pustiul ascunde un cal alb
iar eu mă ascund de oameni 
după o frunză și un lup
pentru că știu....


7 martie 2011

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man