hiena care-mi suge sângele

mai bine să ne despărțim

uite cum am fugit în tabloul tău din Mussorgsky 

adun urzici și fac o coroană ca aia a regilor

să o dau hienelor 

am câteva lângă mine

li se mai spune hiene geloase ori nebune după aburii alcoolului

una îmi suge sângele

iar noaptea țipă veninul spre oameni

ei ce fac? ce spun? care „ei”? oamenii ăia
sau ăștia
ăilalți sau cei care or veni

cum, nu știai că-s înfometați și seduși de țipătul hienelor?

prefer urzicile. nu suntem diferiți. de vrei să pleci, nu te las.  să bem ceaiuri și cafele până la ziuă. să ne spunem toate înjurăturile, să ne dăm doi pumni în nas și să stăm așa, cu sângele uscat pe față, până ne-om trezi; apoi iar să bem și să vorbim de femei: mai întâi tu să-ți povestești iubirile, apoi eu să-mi aduc aminte de toate trădările. afurisită viață! educația mea bizară nu-mi spune să fug. nu-mi spune nimic. rămân cu lupii. tu pleci uneori, dar eu rămân cu lupii. hiena asta blondă mă păzește ca o hoață. când crede că dorm îmi suge sângele adunat peste zi, iar atunci când rămân fără sânge, îmi suge viața.