ca o iertare

ești prea sincer cu mine azi

ești atât de sincer încât am căzut în depresie

păi și viața asta cine-o consumă în afară de noi?

dacă eram un căluț de mare culegeam scoica aia în care te-ai prefăcut

și așteptam să ne consume la o masă regală un zeu 

sau poate că preferai o sirenă? 

e o plictiseală infernală treaba asta cu renașterea

cu ducerea 

aducerea

căratul și iertatul păcatelor

blestemelor

minciuna e un adevăr iar adevărul e o minciună, îmi spui?

riști să mă pierzi definitiv în beciul lui Spinoza

prefer să fac vinul cu tălpile goale

să fiu copil o mie de ani

să-mi șterg praful frunții cu mere verzi abia căzute 

în pragul plimbat de mine în toate amintirile din copilărie

prefer să privesc infinit bunătatea dimineților de vară

frământând un aluat de pâine doar de dragul mirosului de-acasă

cântând ceva nelămurit și liniștitor

până când moleșeala mă culcă la pământ 

ca o iertare

18 august 2015