ca o iertare

ești prea sincer cu mine azi
ești atât de sincer încât am căzut în depresie
păi și viața asta cine-o consumă în afară de noi?
dacă eram un căluț de mare culegeam scoica aia în care te-ai prefăcut
și așteptam să ne consume la o masă regală un zeu 
sau poate că preferai o sirenă? 
e o plictiseală infernală treaba asta cu renașterea
cu ducerea 
aducerea
căratul și iertatul păcatelor
blestemelor
minciuna e un adevăr iar adevărul e o minciună, îmi spui?
riști să mă pierzi definitiv în beciul lui Spinoza
prefer să fac vinul cu tălpile goale
să fiu copil o mie de ani
să-mi șterg praful frunții cu mere verzi abia căzute 
în pragul plimbat de mine în toate amintirile din copilărie
prefer să privesc infinit bunătatea dimineților de vară
frământând un aluat de pâine doar de dragul mirosului de-acasă
cântând ceva nelămurit și liniștitor
până când moleșeala mă culcă la pământ 
ca o iertare


18 august 2015


Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc