dacă tăcerea țipă

 
dacă tăcerea țipă
ajungi să te muști de buze și să recunoști că nu ești singur
dacă masca te strânge
ajungi să te miri privind în oglindă întrebându-te
cine-i omul acesta?

peste răcoarea acestei ierbi am călcat
iar senzația de crud am numit-o viață
s-au scăldat nopțile în speranțe
scriind cuvintele cu voce tare
pe o masă fără față de masă
într-o cameră cu patru pereți
într-un oraș cu oameni indiferenți
pe o insulă veșnic verde
unde totuși se moare
am început să fiu singur

sunt un egoist fără mască
am dat mâna cu tăcerea asta țipătoare
crezând că sunt singur
pe o piatră care frige

de fapt: în picioarele goale am călcat în zăpezile lăsate acasă

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc