viața: o dispoziție?


mi-am dorit mereu ca nopţile
să nu vină în acelaşi timp cu visul
după o mie de ani
viaţa rămâne un rest
dar nu poţi explica
de ce nimicul rămâne un cântec

şi oare cum să faci să dispară dorinţa morții
care-ţi atârnă de gât precum un medalion?

un Dumnezeu te mişcă prin lume
iar tu speri
să-ți pierzi durerile
pe urmele altora

nu vezi că dorinţa de negru cer
dansează precum îngerii?

data viitoare când mă voi naşte
voi săruta întâi pământul

să pot trăi privind în ochi viaţa

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man