laisse moi sévir sur ce rocher ancien

laisse moi sévir sur ce rocher ancien

un chef d’orchestre narquois vient chaque jour
il hurle dans ma gueule l’air que tu méconnais
et tu agites tes pieds comme un enfant gâté
demandes une sucette
puis te retires dans un coin
pour qu’on ne puisse pas déceler ton jeu
tu ris plus qu’il ne faut au dépens de tous
oh, si je comprendrais ce miracle de bêtise
qui enlève ma force
c’est bizarre que ce soit moi qui éteigne
qu’un autre acteur le fasse à ma place
j’ai perdu les métaphores par les trous de mes poches
je t’ai dis qui j’étais et tu en veux encore de moi
de cette vie qui s’ensuivra j’en sais quelque chose mais
l’escarpin noir en laque est volé problème
laisse moi sévir sur ce rocher ancien
me mettre la boule à zéro
hurler à perdre raison au néant, mais pour moi
ensuite m’allonger sur la terre
et pleurer, pleurer, pleurer
de bonheur et pour la raison connue
de t’avoir tant
mais surtout pleurer pour cet amour mien
insensé

*

Traduit du roumain par Cindrel Lupe

*

lasă-mă să stau pe stânca asta veche

un dirijor ironic vine în fiecare zi
îmi urlă-n față aria pe care nu o cunoști
iar tu dai din picioare ca un copil răsfățat
ceri o acadea
apoi te retragi într-un colț
să nu-ți prindă jocul careva
râzi nespus de mult pe seama tuturor
of, de-aș înțelege minunea asta de prostie
care seacă puterea
e ciudat să închid eu lumina
să vină alt actor în locul meu
metaforele le-am pierdut prin buzunarele mele rupte
ți-am spus cine sunt și tu încă mă vrei
din viața aia următoare știu câte ceva
problema e că pantoful cel negru de lac e furat
lasă-mă să stau pe stânca asta veche
să mă tund cheală
să urlu în neștire către nimic, dar pentru mine
și apoi să mă întind peste pământ
să plâng, să plâng, să plâng
de fericire și de ceva anume
că te am așa de mult
dar mai ales să plâng pentru iubirea asta a mea în neștire