destin în cimitir

zăpada s-a aşternut peste mormânt
o ceremonie a jucat în picioarele goale
peste corpul întins în zăpadă
plângea haotic
poza de pe cruce îi zâmbea
cimitirul avea timbrul vocii ei
ningea cu întrebări
ningea cu de ce-uri
- te iubesc! te iubesc! de ce? doamne, de ceeee?

în timpul privighetorii apa fierbe un destin. veşnicia are trup de femeie. femeia desface lacrimi şi le trece peste ea ca o rugăciune. a evadat în viață. resturile de stânci le cară pentru un gard între ea și lume.


Poem din proză

11 decembrie 2014 

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man