paznicul vieții mă certa urlând:
ești un tiraaaaan
ești un infeeeeern
ești visul moooorții
ești un proooost
deschide o sticlă de vin și bea
și bea dracului
oh, beeeea
nu ai zice că evantaiul face parte din decor
nici fusta aia din colecția bunicii
nu-i de sezon
hai să rezonăm cu indispozițiile șefilor
să le dăm sictir și să ne ducem pe moșia boierului
ăla de mi-a rupt spinarea cu biciul lui negru
să-i punem capul într-un dulap cu biblii
să-i facem codițe
să-l tundem chel
să-i tăbăcim tălpile
să-i tăiem limba și mâinile
lasă monsieur că nimic nu e trecător
astea-s aiureli de democrați filfizoni
partea cea mai grea a realității este demența
că trebuie să fii ca ăștia la costume de paradă
cu dolarii îndesați în chiloți
cu amante blânde și proaste
băi monsieur
printre degete s-a scurs fidelitatea
și uite cum zace în brațele cerșetorului miop
da' el ce să facă? o ține degeaba
aia e
degeaba
26 iulie 2016
dacă
te-ai prins în sârma aia ghimpată și sângele a început să curgă să
nu strigi de durere nimeni
nu vine să te salveze e
linia ta prietene treci
grabnic de șoc și agață-te de viață trage
o înjurătură printre dinți lasă
în plata Domnului manierele străpunge
cu talpa partea ta de pământ și ridică-ți capul știu
că doare al dracului de tare să râzi cu fața crispată mai
ales când buzele au crăpat de rușine în fața unor făpturi nevinovate cum
e copilul pe care l-ai crescut într-o vreme îndesată cu „de ce-uri” el te
privește mai departe și la fel te va întreba ieși
din sârma aia ghimpată ia o
pricină a vieții și du-o în spinare țintește
din nou simplitatea în picioarele goale că
nu-i nimeni mai înalt decât tine se
fărâmițează timpul în ochii tăi la
ce-ți mai folosește singurătatea dacă plânsul îți vine degeaba? știu
că ești obosit și că toți au lovit în tine știu
că ai fost vânat și izolat știu
că ai urlat morții să nu-ți stea pe umeri și
că ai umblat pătruns de pământ rupe
din tine fășia de carne din s…
ești
prost să crezi că ești deștept într-o stradă pe care treci singur în fiecare
dimineață sperând
să fii domnul charles ăla
de umblă doar în costum negru cu pantofi negri cu pălărie neagră într-o
limuzină neagră ești
la fel de prost să crezi că-l vei ajunge vreodată doar
dacă găsești vreo perlă (dar
nu perla lu’ steinbeck) să o
vinzi în centrul orașului la un bijutier de firmă să-ți
cumperi tot ce are domnul charles și-apoi dimineața
când dai colțul la river house să dai bot în bot cu el ești
prost să crezi că el te va saluta când va duce mâna în interiorul hainei lui
negre nu
va scoate decât pistolul să-ți tragă un glonț în mijlocul frunții pentru că
după aia... huh,
man, huh...arde al dracului de tare băutura asta de
unde le scoți? de unde-ți vin ideile așa ca pe bandă că nu iei
nici pauză să respiri azi
ne dă paddy de băut și dracu știe ce e, dar în afară de whiskey nu-i dă mâna să
dea, așa
că bea, man. huh, ești prost să crezi că paddy a uitat de unde-a plecat.