Poème

Poème

lorsque la nuit passes les brûlants ténèbres
lorsque le vieux noyer se montre en rêve
en ombres te modèlent les songes sans trêve
et plus aveugle et muet tu t’imagines
à la trace de ces yeux qui te dévissent
telle une proie est la vie qui te reste
non pas un bouclier pour s’y blottir
oh, trop grandes rampes avec de sourdes marches
devant moi des vaines voix avez posé
le cœur refuse toute obédience
en pierre elle se veut que le vent l’estime
oh, crus noyaux on foule le baiser craque
une vérité d’humanité chantonne
et l’âme semble vider le corps comme si
plus déséché voudrait-il être dedans
le serf que je suis au pouvoir proscrit
cache sa colère dans des grandes silences
oh, toi mon cœur en pierre tu es vraiment
reste avec moi me dire tes boniments
sur le sort si malin qui là nous guette
ou sur l’amour qui brûle dans les printemps
et ne regarde à travers cette épaule
trop alourdie sous les cailloux de la vie
écrase les serpents qui s’amassent et sois
c’que tu n’es pas, ni de la mort l’annonce

Traduit du roumain par Cindrel Lupe

*
Poem


când bezna-ncinsă o străbați în noapte
când nucul cel bătrân în vis ți-apare
te-ncheagă-n umbre visele fugare
și-ai vrea să stai mai orb și mai tăcut
în urma ochilor ce te măsoară
precum o pradă viața îți rămâne
și nu un scut în care-ai vrea să fugi
ah, scări prea mari în praguri surde
ați așezat în fața-mi vorbe goale
și inima nu vrea să mai asculte
ea vrea să fie piatră și vântul s-o măsoare
ah, sâmburi cruzi pe tălpi sărutul crapă
un adevăr de omenie cântă
și sufletul golește trupul parcă
ar vrea să fie tot mai sec în mine
și rob cum sunt puterea mi-e proscrisă
mânia-n tăceri s-ascunde
ah, inimă de piatră-mi ești
mai stai puțin să-mi povestești
cum soarta cea vicleană stă la pândă
ori cum iubirea arde-n primăveri culese
și nu privi prin umărul acela
prea mult lăsat de pietrele-adunate
și calcă apăsat pe șerpii dinăuntrul vieții
să fii ce nu ești, dar nu a morții veste

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man