urlet de javră

Dacă ai lăsat visul închis într-o sticlă oarecare e problema ta
Nu mai aștepți nimic a doua zi
Lumea despre care vorbești nu există
Exiști doar tu fixat pe o idee
Îți imaginezi că urci treptele doar pentru a număra o sută de oi
Apoi la coborâre te plângi de picioare și îți convine
Să dai vina pe vârstă
Să dai cu pălăria de pământ
Și să înjuri mâinile care te-au crescut
Ori biciul tatălui care-a lăsat semnul ăla pe spinarea ta
Lasă sentimentalismele
Nu mai am chef să citesc despre
Lacrimi
Tristeți
Speranțe
Dezamăgiri
La naiba măi omule
La naiba îți repet până ai să plângi de nervi
Niciodată calculele tale nu sunt corecte în fața celor pe care viața le dă gratuit
Peste ochi și peste picioare
Peste secundele tale bătute-n cuie
Niciodată disperarea lumii n-o să te inhibe
Tu mâine ai să te războiești cu inima ta de javră
Și-ai să dai săracilor sufletul tău
Ca inspirație clipelor avute
Doar să te convingi așa rătăcitor
Doar să te convingi că viața trece și azi