ce-ți zic, iar tu ce-mi șuieri?

frunzăritul ziarelor e ca o fugă

crepuscul nu există

îmi șoptești printre rânduri

cică un timp mai ai şi-un ţipăt

iubirea îți crapă de ziuă sfârşitul

împăiezi fericire și-i spui virtute

la un izvor lăudat zâmbeşte Apollo

dar nu te speria, îmi șoptești printre rânduri

frunzăritul susţine în sânge dorinţa

părerea mea e alta, îți zic filosofic

viaţa e o harpă și te cere integru

te rupe-n homo faber și-apoi îți râde-n nas

citeşte despre lupi, repet doar pentru mine

și plângi pe bolovani apoi citeşte moda

sau poate o idee ce-ţi şade la picioare

îți vreun gând sau nu, oricum n-ai tu dreptate

că ce aduni, ce scazi, împarţi la doi și-ți iese

oricum nu e poveste, ci crasă nebunie

părerea mea e alta, îți zic tot filosofic

nu lăcrima în starea ta confuză

clienţii pot petrece parfumata vulpe

sau pe doamna cea pitică, la o adică?

ce harpă?

nu auzi cum aerul îți cântă?

oh, ne mai rabdă puritatea din fumul ţigării

se leagă nisipul de pustiu că e la modă să ai

iar eu să nu ştiu

ai terminat ziarul și-acum preferi să taci

prea bine

taci

… hm, te uită cum tăcerea îți șuieră-n pustiu