ce-ți zic, iar tu ce-mi șuieri?


frunzăritul ziarelor e ca o fugă
crepuscul nu există
îmi șoptești printre rânduri
cică un timp mai ai şi-un ţipăt
iubirea îți crapă de ziuă sfârşitul
împăiezi fericire și-i spui virtute
la un izvor lăudat zâmbeşte Apollo
dar nu te speria, îmi șoptești printre rânduri
frunzăritul susţine în sânge dorinţa

părerea mea e alta, îți zic filosofic
viaţa e o harpă și te cere integru
te rupe-n homo faber și-apoi îți râde-n nas

citeşte despre lupi, repet doar pentru mine
și plângi pe bolovani apoi citeşte moda
sau poate o idee ce-ţi şade la picioare
îți vreun gând sau nu, oricum n-ai tu dreptate
că ce aduni, ce scazi, împarţi la doi și-ți iese
oricum nu e poveste, ci crasă nebunie

părerea mea e alta, îți zic tot filosofic
nu lăcrima în starea ta confuză
clienţii pot petrece parfumata vulpe
sau pe doamna cea pitică, la o adică?
ce harpă?
nu auzi cum aerul îți cântă?
oh, ne mai rabdă puritatea din fumul ţigării
se leagă nisipul de pustiu că e la modă să ai
iar eu să nu ştiu


ai terminat ziarul și-acum preferi să taci
prea bine
taci

… hm, te uită cum tăcerea îți șuieră-n pustiu

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc