nu mai da cu zarul

of, prietene, dar ce spui de poeții care mor trăind?

nu vezi în jurul tău colții?

un cobai literar ești

și coana mare strigă din toți plămânii ei stricați

că e născută de un critic literar

și te alintă cu înjurături de mamă și de tată

iar tu vrei să sorbi din amarul zilei

of, prietene, dar nu sorbi din ceva ce ai deja în sânge

că sindromul poetului necunoscut se află în toți

și metafora lucește pe jos

la picioarele tale

însă moda zilei e alta

ce să înțelegi din haosul lumii?

din vibrațiile pământului

ori din căderile psihice pe care le facem 

în fiecare dimineață când dăm ochi în ochi cu viața?

nimic

nu înțelegi nimic din lamentarea ta

iar eu îți spun cu mâna pe inima mea asta de gheață

că jocul paiaței nu se termină niciodată

oricum ai da cu zarul

tot pierzi