nu ai lăsat

nu ai lăsat vântul să-mi caute ploile
nici pasiunile să mă găsească
nu ai lăsat iarba să-mi atingă tălpile
nici roua să le sărute
nu ai lăsat timpul să mă găsească
nici firescul pe răni să mă calce
nu ai lăsat gândul să intre în suflet
nici inima să bată firească
m-ai împins în pietre cu șerpii

și-ai răscolit lumina prin noapte

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc