Stau aici


cine a plâns în fața pietrei?
s-a decojit ploaia
și tu încă citești ziarul ăla vechi
bei cafea după cafea
și mâinile îți tremură
nu, nu am să merg azi la gară
nici la ocean nu mă mai duc
stau aici să te privesc așa cum privește moartea la tine
și așteaptă să te pierzi cu firea
să ucizi cu talpa ta goală
și ultima urmă rămasă întreagă
cine a plâns în fața pietrei?
nu știu, îți răspund
mă privești ca un nebun adolescent
și te miri de ce nu știu
ți-ai măcinat privirea căutând mistere
cauți prin ziare ceva care să te amuze
apoi să plângi de prostia unora
de idolatrizarea altora
stau aici să-ți privesc mirările

să mă despoi picurat și de ultimul fior.

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc