Stau aici

cine a plâns în fața pietrei?

s-a decojit ploaia

și tu încă citești ziarul ăla vechi

bei cafea după cafea

și mâinile îți tremură

nu, nu am să merg azi la gară

nici la ocean nu mă mai duc

stau aici să te privesc așa cum privește moartea la tine

și așteaptă să te pierzi cu firea

să ucizi cu talpa ta goală

și ultima urmă rămasă întreagă

cine a plâns în fața pietrei?

nu știu, îți răspund

mă privești ca un nebun adolescent

și te miri de ce nu știu

ți-ai măcinat privirea căutând mistere

cauți prin ziare ceva care să te amuze

apoi să plângi de prostia unora

de idolatrizarea altora

stau aici să-ți privesc mirările

să mă despoi picurat și de ultimul fior.