7 fluturi și ultimul vals

până ajungi să înțelegi timpul

te roade în sânge frica

te bântuie așteptarea precum o muză rușinoasă

te învolburezi liniștit în furtuni trecătoare

te uiți senil la tine-n oglindă

și oftezi

îți spun că nu pătrunde niciun fluture în casă

dar mi-ai adus într-o joi

într-o cutie de carton roz

7 fluturi morți

în 7 culori diferite

cu 7 morți zburători agățați precum hainele pe umerașe

în ultima lor secundă de viață

i-am așezat pe treptele casei

le-am cântat ”Veronica, Veronica, fată bună, Veronica”

și atât pentru că nu mai știam continuarea

lălăiam ore întregi în jurul fluturilor mei morți

și la final le-am făcut un cadou

dansând ultimul meu vals