nu e o insultă

nu e o insultă

nu am suportat culoarea verde
nici hainele fine

pentru a trăi în oraș
trebuie să te-acoperi cu frunze
iar mirarea să o lași
în ochii străinului care te privește de sus
ori pe corpul dezvelit al amantei...
cu cine vorbești?
ce te privește? nu am bani de dat
tanti rea ce ești, bleah

am visat mormântul lui Tusitula
îi recitam poeziile mele
spre ziuă mormântul a tușit
mi-am luat cărțile în brațe
și am fugit
sufocând aerul în trecere
mi-am dat seama că eram cerșetoarea nopților
nu am găsit nicio țigară pe jos
și nici pâine nu am găsit
nu am găsit sticlele sparte să-mi pot distruge abundența vieții
până la sânge
nu am găsit registrul metaforelor
ca să mă pot ascunde

am găsit o înjurătură scrisă pe un zid
un câine mă privea trist
l-am luat cu mine
și am stat așa până când isteria foamei s-a transformat în râs
am râs blondin cu buzele pudrate în roz
s-a lăsat un punct cardinal peste frunte
și am adormit

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man