cvartet singular

cvartetul nu l-am ascultat

și nici nu mai țin socoteala uitărilor

păi să-ți  număr blestemele babelor?

păi să-ți urlu mereu de iubire și alte chestiuni sentimentale?

să-ți socotesc plecările?

am dat doi cenți unei fântâni părăsite

să mă ia cu ea printre păianjeni

să mă uite

să mă uit

desfigurată coastă de ce mă strângi de mâini?

nu am bani să-i dau morții

nici vieții să mă mai țină

nu am curaj să mă ridic

și nici putere să mai cobor

acesta-i intervalul condiției umane

să te lași prins și să taci

să te lași dus fără să duci cu tine vreo piatră sau vreun fir de nisip

nebunia asta mă ucide

nu mai număra zidurile negre

hei, bătrâne visător și vânzător de...

de ce mă privești cu silă?

picăturile alea de pe tâmpla ta le-a adus vântul de pe coastă

hei, bătrâne cerșetor

spune-le prietenilor tăi despre mine

spune-le șerpilor mei despre urme

sunt sigură că vor ajunge înaintea mea la mare

dar valul următor îmi aparține