război

iar eu îți răspund omule
că poate toate acestea văzute de tine
le-am înghițit ca un vultur 
și am ars în bătăile mele sărace din aripi
minciunile scurse de pe fețele oamenilor
căldura suflării morții și acest război încă viu
te face și mai mic omule
degeaba faci pașii mari într-un cerc plin de praf
degeaba promiți binefaceri divine
când pielea se scurge pe noi 
că doar cenușă rămâne în urmă

iar eu unde să mă duc omule
când plecarea e o răsucire de oase bătute în cuie
și aerul e atât de rece încât arde
că fuga nu e o opțiune care ține de istorie
sau de o ramură de salcie

omule
a cui viață o ai?

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc