pustiise și pustiul

pe străzi urlă
ameninţarea comunicării clonate la pătrat
în triunghiuri și umbre
în clipe alungite
în vieți paradoxale
iar tu fugi
de ochi ascuţiţi
de nopți ce-ți intră-n oase
apoi te miri
de ce mărul lui Adam stă în gât
te julești în coate
și râzi pansând sufletul
îți zici în barbă ca pentru tine:
- nu putem despărţi ce nu avem
- nici nu putem pierde ce am pierdut
- nu putem fixa ce n-am priceput
- axa sufixului nostru jonglează între tu și mine
în mărul discordiei am desenat un șarpe
sunt Evaaaa și nu-mi sunt ochii ascuțiți
sunt oarbă și mută ca stânca din oceanul acesta rece
mâine sunt în viaţă
mamă să nu întrebi de anotimpul meu
că nimeni nu-ți va răspunde
m-am domolit în marginea asta de lume
unde nimeni nu te știe

pe străzi urlă un suflet clonat la pătrat
nimeni nu fuge
nu știe
nu…

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man