Pretexte

Gândurile îmi umblau prin suflet ca amintirile. Parcă erau ale mele, dar parcă nu. Încercam să mă găsesc înțelegând unde m-am rătăcit. Nu găseam nimic. Nici măcar nu voiam să mă domolesc din valul pe care îl formasem din singura mea viață.
- Ce cauţi?
- Lucruri.
Am găsit chiştoace la toate colţurile, poate că erau pişate de câini, dar nu aveam bani, le luam de jos fără jenă. Am gasit şi o juma de bere. Un străin mi-a făcut cinste cu o bomboană. Mare noroc am azi! Nu mereu primesc ceva dulce.
L-am aşteptat pe Horia, nu a venit. Ca şi aseară, am băut un pic mai mult. Sunt ameţită, barul se învârte, prieten drag, mai dă un rând şi du-te! Vorbesc și tac. Privesc în jur cu ochii închiși. Nu deranjez pe nimeni, nici măcar pe mine. Hm! Rolul pe care-l joc în fiecare zi e mereu altul. Rămâne la fel doar trupul. Adunat și lovit. Tânăr în interior, dar bătrân pe exterior. Nu m-a interesat, așa cum pe mulți interesează, dacă un om poate iubi pe cineva răvășit de vâltori. Dar să-mi joc piesa…unde am rămas?
Când vrei, mai ceri...când ceri mai speri. Priviri ciudate ne rănesc, injurii ne pândesc.
- Singurică?
- Nu.
- Cu cineva? Cu cine? Nu e nimeni lângă tine. De când ai venit?
- Sunt aici. Ce-ți pasă? Mergi la altă masa!
- Mamă, ce le ai!
- Cu ce?
- Cu ştourile.
- Mă laşi?
- Dacă te sărut, ce zici?
- Ești un nebun. Pe mine nu mă sărută nimeni. Nimeni.
În colțul tău liniştit şi plin de prostie te îmbeţi cu iluzii. Clipele de iubire ale iubitului, ziua de duminică cu o candelă aprinsă, ziua de crăciun cu bunătăți pe masa, mama venind de la biserică mirosind a busuioc şi a zăpadă, nu le uiți niciodată.
Umbli în viaţă precum un câine sau precum un şarpe apoi te prefaci în om. Ajutorul la cârmă e tot gândul morţii. În fapt, moartea îţi dă curaj.
- Ce scrii acolo, dulceaţă?
- Că timpul tău a expirat, hai du-te!
- Vrei ceva de băut?
- Sângele tău.
- Nu-i bun.
- Nu-i nimic.
- Eşti dusă?
- Asta e o întrebare de 1,75 de metri!
- Io cred că eşti beată, fato.
- Io cred că-ţi vine a te duce.
- Vai de capul tău!
- Servus şi la gară.
- În pizda mamelor tale de curvă. Du-te-n morţii ...
Desluşim păcatul rătăcind fiinţa.
Nu am apucat să-mi salut copilăria. M-am trezit cu sufletul bătrân şi obosit.
Nu am apucat să-mi găsesc iubitul. Inima a rămas în acelaşi tabel Mendeleev unde punctul întinde lainfinit un nimic. Un nimic paradoxal şi nefiresc. Te prinzi în cercul lumii și trăiești atât de complicat…
Sub noi rulează un drept… dreptul la tăcere. Aţipesc. Da, ațipesc.

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man