Stânca Andromedei


stânca Andromedei a rămas neclintită
bucăți din piatră au căzut pe blana roz
e roz pentru că nu e neagră
și piatra e rece ca șarpele acela de-l cunoști
stă și acum la pândă
vrea să fure cuvintele 
să-și facă un culcuș de șarpe
și când e lună plină șuieră țipetele văduvelor
șuieră continuu precum un lup flămând

viața rămâne viață
îți tot spun de speranțe și chestii filosofice
iar tu întorci pe dos mituri antice
doar ca să nu-ți mai impun să trăiești
și de ce-ai muri?
nu e o mare scofală
în urma ta cărțile s-ar plictisi
câinele și-ar pierde iubitul stăpân
iubita pe iubit
vânzătorul de ziare te-ar căuta în fiecare dimineață
să-ți ofere ziarul
podul nu ți-ar mai număra pașii
cerșetorul nu ți-ar mai mulțumi pentru bănuții pe care-i dai în fiecare amiază
preotul nu te-ar mai binecuvânta
perna nu ți-ar mai șopti vise
moartea nu te-ar mai invoca
of, dar lista este lungă și Annabel Lee ar pleca în acea pustie lume
pe care o venerezi fanatic

stânca Andromedei a rămas neclintită
și tu încă pândești timpul
cu un baston scormonești acum socoteala altora
lasă-i și rămâi cu ce ai ori n-ai
lasă-i azi pentru că mâine oricum vei obosi
un ecou rătăcit se aude în pustiu
poate că un val se întoarce acasă

pe mal am înșirat scoici
hai să le vezi de aproape
oricum întunericul vine la aceeași oră
iar lumea a rămas încremenită în noapte

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc