fără nume


ești o desfășurare cu drumuri aruncate înainte
tânjești la dulceața vieții de pe tălpile Lui
mă întreb de ce nu te întrebi de azi
de ce nu te bucuri
de ce nu cazi
de ce verticalitatea ta e atât de corectă
și de ce filele calendarului tău 
sunt fără azi și ieri

ți-am adus un braț de zăpadă
l-am așezat sub perna ta
ți-am adus gutui și maci
le-am pitit pe geam lângă mușcate
dar nu ai venit să-mi cunoști ochii
pietrele peste care trec acum
sunt mai mari ca o zi de duminică

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc