auzi cum crapă timpul?

plouă cu răni 
și munții stau să cadă
îmi spun că nu e de ajuns nici tăcerea
îmi spui despre porți și timpuri care vor veni
ne vor cuprinde tălpile aici sau acolo 
mulți vor privi și vor judeca

îmi spui despre nedumeriri și tam-tamuri dificile 
iar eu îți tac șoaptele 
da, le tac și le prefac într-un covor pufos 
de-ar veni să se adape nopțile din visele mele
și-ar umple buzunarele cu frică
și atât...
îmi spun că nu plouă cu răni și râzi
auzi cum crapă timpul?
lasă șerpii să se odihnească pe urmele tale

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc