eu...

Eu...

diminețile de azi se fac ierni pe fiecare deget
numerele au ieșit din mare
s-au îmbrăcat în haos și au măturat nisipul
în fiecare zi în care tu ai crezut că roua îți atinge talpa
s-a despicat în patru calendarul din perete
și porțile la care ai bătut stau închise
pentru că te crezi unic și revendici cifra 7

mi-am luat urma focului
cenușa explică drumul greșit pietrelor
dar tot mai alunec nemuriri prin gânduri
și lacrima despre care ți-am vorbit
își duce în fiecare zi cuvântul în spate
ca un păcat
sau ca o normalitate

tu îți desenezi diminețile pe ferestre aburite
eu adun cioburile din prăpăstii
tu descifrezi necunoscutele
eu privesc la o nălucă în oglindă
tu rostogolești senin o bilă
iar eu mă visez zeița morții

goală între două bufnițe
scap printre degete înțelepciunea și viața
doar oceanul acesta care-mi cântă la picioare
pare să înțeleagă rostul nerostului meu

privește
tu nu răpești nopțile
și insula ta îți admiră cifrele
eu am insultat armăsarul cu opt picioare
Odin iubea mai mult pe Sleipnir
așa că eu am rămas idolul sacrificiului funerar
cât să privesc liniștea dimineților tale

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc