să merg

cu revoluția în vine am sperat că trec mai departe
și nu am știut că sunt în stare
să mă urc an de an
pe cochilia melcului pătrunzător de timpuri
pentru că inocența nopților mi-a găurit sufletul
am început să merg
să merg
să merg
până când drumurile au strigat numele vieții
m-am uitat peste umeri la ea și am râs
ce știe ea, viața? ce știe ea?
”Ce peşte ciudat este omul, am gândit ca pentru ultima oară”


”Ce peşte ciudat este omul, am gândit ca pentru ultima oară” citat din Emanuel Pope

Poezie scrisă pentru Emanuel Pope cu ocazia zilei de naştere, 30 aprilie 2013.

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man