mersul pe sârmă

mersul pe sârmă e un accept cu tine și căderea
unul lasă 
altul se face că nu vede
mă voi supăra dacă nu-mi răspunzi 
și cavalerul îmi dă dreptate
uite cum tema valului aduce jurăminte
și acordul final e un semn secund
care-și ascunde frica la sânul femeii mute
tăcerea ei a încremenit la colțul gurii
iubirea se prelinge pe după pleoape înțelepte
și fiecare petală din florile dăruite
s-au lipit de părul ei
și acum se miră vântul de mirosul liliacului
ploile caută crudul primului cuvânt
dar de unde să i-l pot aduce
când nici eu nu mă știu dincoace de mal?

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc