cum să nu fii ipocrit

umbra mea din dialogul tău e umbra măștii pe care alții o poartă

circumstanțe conceptuale așteaptă busul de la ora 8 a.m.

și nu-mi pot imagina cum umbra mea vorbește în spiritul legii

în cartier au rămas babele cu amintiri frumoase despre copilăria mea

despre iubirile lor

și mai ales despre războiul în care rușii le căutau pentru plăceri sexuale

nu-ți trebuie un motiv să deschizi gura

în fața tipilor apretați de false maniere

nu-ți trebuie o umbră de care să te jenezi

rămasul pe loc repaos necesită curaj

fără bale la gură

fără unghii mari

și apropo: fără bune intențiuni de maltratare a imaginii de profil

fie ce-o fi

dar lucrurile sunt interesante totuși

atunci când arunci ochii pe cer și vezi inimioare

în timp ce mâinile ți se bălăngăne pe lângă corpul obosit

în timp ce inima a rămas mult în trecut

în timp ce te-ai cărat mult prea mult în viitor

și când telefonul îți sună apocaliptic în gentuță

bufff, totul se rupe și se cade să răspunzi amabil cu un „alo” zemos

zâmbind ca prostul la lună

...făcând economie la înjurături

atunci când auzi că șeful te vrea și în weekend

nu-ți trebuie un motiv să fii ipocrit

îndoaie-ți picioarele și sari cât mai sus.