așa că spune-mi Eva

ești un tânăr adormit invers

care vede viața ca pe ceva bun

ești decis să nu fii indecis în planurile tale de viitor

și chiar dacă mă privești mirat

cu un pahar de vin pus pe jumătate

tot nu-ți voi spune numele meu

pentru că eu nu am să-ți spun cuvinte pe bază de săruri marine

cina o servesc la aceeași masă veche

acoperită cu o mușama tăiată pe alocuri

în mijlocul căreia arde o lumânare

drumurile mele sunt aceleași în fiecare zi

și paharul din care beau a rămas mai mic

datoria de la pub s-a mărit 

vânzătorul de ziare se face că nu mă vede

oricum în centrul orașului se dă Metro Eirean pe gratis

și fericirea aia de care-mi scrii cu atâta lejeritate

o găsesc fără să o caut

și fără scrupule

iar dacă spui un thanks mai primești și zâmbete

tot pe gratis

vezi tu bătrâne ofițer de paradigme

dacă lași gândacul să te asocieze cu un nume

s-ar putea să devii un filosof fără amante

așa că spune-mi Eva 

cea care ți-a intrat în buzunare să-ți scormonească idealurile

și să-ți numere aerul chinuit din declarațiile de dragoste