așteptarea

când crezi în ape reci și-n infinit
că-ți scaldă sufletul în ochi de salamandră crudă
apleacă-te puțin
în alinări
pune-ndreptu-ți
pocalul ce inima o-mpacă

când ochii mei pe somnul tău veghează
când inima-ți tresare-n vis a joacă
eu te cuprind în ochi așa cum ești

ah, dar nu povești în van se spun acum
și poate că nici mâine umbra-ți din ochi nu piere
dar sacre-mi sunt cu tot aceste clipe-n veci
o flacără ce arde pe tâmple suspinând

și spune-acum iubite că-n infinit fugim.