Ioana

punctul a început să sughită

eu suprim un strănut

lumea face pași

zgomotul e năucitor și n-ai cum să-ți bagi în urechi pământ

că oricum auzi clopotele din curtea bisericii

iarna a pus piciorul în prag și a zis „ajunge”

de-aia repet alături de tine Ioana

de-aia repet „cuvântul” că el se tot stinge

și afurisenia asta de legătură din spatele meu

mă bagă în pumnul păcatului  

mă îndeasă acolo și n-am cum să urlu la plânsul ăsta din gât

mă doare și mă ustură inima

ochii mi-au coborât degeaba

credeam că mai am un metru-doi de viață Ioana

cum se tulbură plecarea dacă nu mă mișc?

și cum să plec dacă nu dau crezare morții?

11 ianuarie 2016