Ioana și Dorina, cum au aflat azi de întrebări împletite
Am aflat azi
Am aflat
într-o zi,
că poezia poate omorî moartea.
Nu e supusa legilor din calendarele-colivii
şi nici nu are întâlnire cu soarta.
Ea trăieşte simplu verbul a fi
Aşază cuvântul şi vrea să îmi fie.
Iar s-au despletit nucii,
Am fugit în copilărie!
Ioana Haitchi
că poezia poate omorî moartea.
Nu e supusa legilor din calendarele-colivii
şi nici nu are întâlnire cu soarta.
Ea trăieşte simplu verbul a fi
Aşază cuvântul şi vrea să îmi fie.
Iar s-au despletit nucii,
Am fugit în copilărie!
Ioana Haitchi
întrebări împletite
duc pe umeri
cele mai împletite întrebări
le-am ascuns
din copilărie și de curând le-am găsit
dacă le lași
pe umeri simți din plin lumina
și toate
grijile se fac mici de tot în preajma ta
nucii tăi
seamănă cu o vacanță de vară de-atunci
nu pot să-ți
spun ce mult alintă pielea culoarea frunzelor
pentru că am
promis nucului meu că mă voi întoarce
nu știu dacă
moartea moare
dar dacă
vrea
îi așez pe
umerii ei triști câteva întrebări împletite
Dorina Șișu
Îi
viermănos, zicea bunica.
Măru' ăsta îi bun pentru ţuică.
Hai să-ţi dau mai bine urzica
Sau poate o nucă din nucu’ ce-alungă
Ţânţaru’ vesel de-apocalipsă.
Ioana Haitchi
Măru' ăsta îi bun pentru ţuică.
Hai să-ţi dau mai bine urzica
Sau poate o nucă din nucu’ ce-alungă
Ţânţaru’ vesel de-apocalipsă.
Ioana Haitchi
nu-i așa că mirosul
acestei amintiri este verde? nu-i așa că peste teancuri de amintiri doar cele
mici sunt colorate? și ce putere de iertare aveam! dar noi nu știam că iertăm
și praful se ridica până deasupra părului nostru și toate poftele de dulce se
topeau după copii alungând amiaza.
Dorina Șișu
Ca să ai ce
ierta, prima dată trebuie să judeci, iar noi nu judecăm. Îţi aduci aminte de
cireşele mele boreale? Erau din grădina bunicilor mei, din cireşul unde îmi
făceam un culcuş peste vară. Şi astea nu-s poveşti de adormit copiii. Sunt
memoria noastră ce ne va duce, atunci când pentru unii nu vom mai fi.
Ioana Haitchi
o, da, acele
cireșe le păstrez, într-o pictură recentă, deasupra unei vaze de flori. desigur
mereu plină. mi-am adus aminte că toată memoria mi-am uitat-o în podul de
deasupra băcătăriei de vară. ne urcam și căutam cărți. erau vechi, rupte și
chiar roase de șoareci, dar ce mult ne plăcea să atârnăm pe scara aia aproape o
zi intreagă! apoi mâncam pere.
Dorina Șișu
Da’ ce fain
picau perele, chiar dacă nu erai nătăfleţ. Şi dacă erai, ce ? În vacanţă mânca
şi popa de dulce.
Ioana Haitchi
Comentarii
Trimiteți un comentariu