beau vin cu Musset, la dracu de-i paharul mic

nu beau vin
nu admir nimic
și nu caut pe nimeni
pentru că
mi-e foame
mi-e sete
mi-e a mă duce să mă rătăcesc
cu prețul vizibil lăsat la voia sorții
toți oamenii sunt plătiți să joace roluri
dar nimeni nu-i plătește să judece

acum vine replica interioară dată tot mie, de-aia o să-i zic P.S.:
 pasaj cu întuneric. scurt e pasul tău în plânsul meu. nu doresc să privești în ochi actorul care-ți joacă rolul.
....cine are timp să vadă? rămâi figurantul ironiei. mergi și tu înainte. închide ochii și taci. mai vrei vin?


Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man