săbii ascuțite

de ce să plângem lângă săbii ascuțite?
să ne înfășurăm genunchii cu părul meu
aprindem focul cu rădăcini uscate
ne imaginăm că suntem dinți de lapte
și mușcăm din noaptea asta cu sete

înainte să-ți spun că te iubesc
pe urmele unui timp niciodată ajuns
niciodată suficient

am să-ți dăruiesc o iarnă julită în coate

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc