la margini de margini


la marginea unei margini un pescar bătrân
gândea la începutul vieții lui privind în largul apei. nu-și punea întrebări pentru că știa, răspunsurile sunt mereu de mai multe feluri; sunt așa cum le gândești prima oară, iar apoi sunt altfel dacă-ți răspunzi peste câțiva ani.
dădea afirmativ din cap. era mulțumit și parcă își accepta prezența într-un decor atât de rece și ploios.
la marginea unui sat din capătul insulei o fată îi scria scrisori. nu erau cine știe ce, dar fata obișnuia să-și povestească gândurile în versuri. bătrânul pescar îi răspundea întocmai. completau împreună un timp poate prea marginal, care se plimba între ei precum o gazelă.
la marginea acestui timp o propoziție completa și sfârșea un poem. poemul tăcerii, al iubirii și al visării. un accept inuman la capătul umanității. pietrele sunt prietenoase, își spunea bătrânul. să-mi leg amintirile într-o batistă, să-mi odihnesc oboseala și-apoi voi tăcea căutând spre departele ăla neștiutor.


10 / 09 / 2015 

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man