...să nu renunt la viată

am încercat cerul cu degetul

ai râs împreună cu Smadar

făcând în nisip zeițe despletite

m-am retras în spatele porților închise

alea peste care arunci țigara pe jumătate fumată

de-acolo pot să privesc lumea cu un ochi

să scot limba la tine

să înjur pastorul când urcă în mașina lui scumpă

alături de blonda din colțul străzii

de-acolo pot să râd de tine

și de Smadar

adorm cu picioarele pe trifoi

și-mi imaginez că am fugit din insulă

pe muntele meu să-mi caut Junii la Pietrele lui Solomon

să mă ghemuiesc în Prăpastia Ursului

și să privesc lung la șerpii adormiți 

din mijlocul potecii cu o dungă roșie

sau galbenă

marcajele alea m-au zăpăcit mereu

uitam să țin un traseu

că mă pomeneam deja la stână în loc de cabană

ori în gară în loc de Piatra Mare

am încercat cuvintele cu degetul

și-atunci m-am pomenit mare

adică vezi tu

nu mai eram un copil

iar în oglindă ridurile formau un ceva care-mi semăna

iar acum ocolesc amintirile cu mine

de teamă să nu renunț la viață