...să nu renunt la viată

am încercat cerul cu degetul
ai râs împreună cu Smadar
făcând în nisip zeițe despletite
m-am retras în spatele porților închise
alea peste care arunci țigara pe jumătate fumată
de-acolo pot să privesc lumea cu un ochi
să scot limba la tine
să înjur pastorul când urcă în mașina lui scumpă
alături de blonda din colțul străzii
de-acolo pot să râd de tine
și de Smadar
adorm cu picioarele pe trifoi
și-mi imaginez că am fugit din insulă
pe muntele meu să-mi caut Junii la Pietrele lui Solomon
să mă ghemuiesc în Prăpastia Ursului
și să privesc lung la șerpii adormiți 
din mijlocul potecii cu o dungă roșie
sau galbenă
marcajele alea m-au zăpăcit mereu
uitam să țin un traseu
că mă pomeneam deja la stână în loc de cabană
ori în gară în loc de Piatra Mare

am încercat cuvintele cu degetul
și-atunci m-am pomenit mare
adică vezi tu
nu mai eram un copil
iar în oglindă ridurile formau un ceva care-mi semăna
iar acum ocolesc amintirile cu mine
de teamă să nu renunț la viață

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc