leprosul

am alergat după viitor până l-am prins

i-am pus lanțul de la bicicletă

alături de nucul bătrân sub care scriai subtilități dantelate

cu o vălurire înroșită de parfumul trandafirilor roșii

furați de la doamna da Vinci

mi-am alungit pânda cu baston

până au înflorit crinii

am frământat puțin din Bergson

dar nu m-am prins de idee

era prea târziu să plâng precum o femeie romantică

câinele m-a mușcat și nu a fugit

stă ca un lepros cu un clopot la gât

mă pândește interesat și cu ură

mușcând din mâna asta care-ți scrie acum

până la sânge

nu te bizui pe vreun acces de adevăr din partea privitorilor

ei seamănă cu leprosul meu câine

mușcă  pe la spate

așteptând cultura să le ridice statui libertine

29 mai 2015