nu-mi veni moarte

tu ești un nebun după mine

iar eu uite cum car o găleată plină vârf

cu scrisori de dragoste pentru amanți

degetele au înghețat acum două ierni

iar ochiul stâng se zbate ca nebunu'

ce să faci cu revoltele?

păi la ce-ți trebuiesc toți oamenii ăștia pe cap

când nici măcar un gram de noroc nu ai

ura asta din belșug

a crescut precum un breton pe față

s-a făcut neagră și atrage naivii 

ca peștii în plasa Sfântului Petru

m-am luat după val

și-am ajuns la capătul lumii

nu am unde să mă duc și nici unde să privesc

depărtarea din urma mea s-a făcut un cerc

el rostogolește un ecou

parcă-mi aud vocea grea și groasă

prea bătrânsă să mă recunosc

urlând vorbe făcute deja scrum

”nu-mi veni, moarteeee...nu-mi veni, moarteeee”