bucată de viață

bucata această de viaţă mă are în taină hoinar

doar simplul cuvânt îmi rămâne averea din buzunar
salvarea de mine şi lume

credinţă că sunt şi nu sunt?

priveşte cum ochiul îți cântă

un cerc între cer şi pământ
pe scenă treci rolul în tine

când totul devine plăcere

un spirit te-astupă

pleci capul şi treci

un alt actor vine

tu mergi

îl petreci

dar vezi,  ai dreptate când spui „nu mai plânge”

ce suflet!

ce jale!

fiinţa te frânge

întreb coniacul: o viaţă e tare?

te are?

te strigă?

te-ndeasă în lume?

o vreme pământul te cere

acest coniac nu-i har, nici plăcere

suflare de pietre se-adună în tine

și-un șarpe la gât ca un șal cu buline