viața mea lipicioasă
am plecat de
dimineață la job
iar în cap
aveam întrebarea Ioanei pentru toată ziua:
”Dacă un om
nu ştie ce e viaţa şi moartea, cum ar putea ştii ce este între ele?”
i-am scris
un răspuns într-un plic oarecare
și l-am
expediat urgent la Klausenburg
am plecat de
dimineață la job
iar în cap
aveam întrebarea Ioanei pentru toată ziua
”Dacă un om
nu ştie ce e viaţa şi moartea, cum ar putea ştii ce este între ele?”
i-am scris
un răspuns într-un plic oarecare
și l-am
expediat urgent la Klausenburg
m-am întors
să-ți spun ce-am văzut
nu mi-a spus
nimeni că am trecut pe lângă viață
părea un
copac viu
dar fără
frunze
o primăvară
târzie mi-am zis
și am trecut
mai departe
având în
mine imprimat mirosul copacului fără frunze
am trecut pe
partea cealaltă
se zicea că
era partea morții
copacul meu
târziu din primăvară
s-a lipit de
pielea mea șoptind la ureche
- nu te uita în ochii ei
să fii
fericită tot drumul ăsta și-apoi cântă ceva
cântă până
ies din pielea ta
și-am râs
cântând până am ajuns acasă
copacul stă
lipit și-acum de mine
nu am văzut
moartea
doar viața
asta lipicioasă cu miros de primăvară târzie
care mă
bucură
m-am gândit
că orice și oricum am face
nu vom
cunoaște labirintul
prin care
trebuie să trecem
rămâne să
fim
între viață
și moarte nu e nimic
suntem noi
niște proști
trecători chiori și surzi
23 aprilie
2015
Foto: ”Dantes Inferno” by Karen Lunney
Comentarii
Trimiteți un comentariu