man, ridică piciorul!


 am ascultat la marginea tăcerii
și mi s-a părut că te aud
veneai legat de un cal alb
în urma ta se răsturna oceanul
iar toate pe care mi le-ai dăruit
acolo pe vârful stâncii părăsite
s-au decolorat în gri

am luat ceaiul cu Adrian
mi-a povestit despre oboseala acestui timp
iar eu i-am arătat
libertatea vremii care aștepta
nedumerită în pragul casei
știu că sunt ochi ascunși în întuneric
asta îți spun și ție man
să ridici piciorul mai sus atunci când mergi înainte
pentru că șerpii au devenit pietre
dacă-i atingi te pătezi cu otravă
și nu mai apucăm să scriem poezie ca acum

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc