pe unde calcă umilitul?

se zice că misterul se află la sfârşit

cui te adresezi?

complici faptele mărunte și le faci mari

cât un munte

modest cum ești

te răscolești și te întrebi de unde vii

te arcuiești a om și-ți spui că ai mâini simple dar taci

taci al dracului de mult încât te crezi filozof

experimentezi cuvintele care ți-au fugit de sub picioare

și ești sigur că timpul îl strivești între uși

la tâmple-ţi zace şoapta într-o pânză albă

te crezi lup

te crezi Zamolxe

legi răscrucile-n lanţ
conversezi cu riduri

timpul te suspendă de oglinzi

și urli: ce vrei? ceeee vreeeei?

pe un peron o mască râde

îți strecoară în buzunarele rupte

un ceas din vremea ta
și-atunci te naști dement într-o necunoscută