nu mai plânge mamă

răzbunarea s-a prins în jocul funebru 
s-a atins inelul de buza pământului 
și iată cum toiagul singurului cuvânt de adio
s-a prins ca un mărăcine în părul meu
otrava ploii a secat metafora 
hoți de buzunare au tatuat cu sticlele de bere
pe glezne
numele din vis. 
din visul cui au răsărit maci negri?
ah, nu mă întreba de ce speranța poartă negru în dimineața aceasta 

mama și-a adunat spatele în ochiul meu stâng
și icoana din sala mare
are amprentele mamei pe ramă
țipă morții chemările
blesteamă iubirea tatălui meu
și pe masă a rămas pastrama de oaie din copilăria lacrimilor mele
nu mai plânge mamă
în fericire visul se destramă

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

huh, man