cât de cuminți putem să fim

toți rămânem în urmă
și tu ești înaintea mea 
pentru că-ți privesc urmele
iar drumul tău nu e sub cerul absurd
așa cum l-ai gândit
și nici deasupra pământului cu pantofi de lac
așa cum spun poeții

simt milioane de atingeri pe tâmplă
poate că sunt ochii trecătorilor
sunt treceri de ploi sau șuierat de vânt
tabele matematice împărțite la grijile noastre
poftele paralele cu visele
să înghițim în sec trecutul
și să bem cu poftă metafora care ne suflă
cât de cuminți putem să fim
în roluri diferite
hai să te prinzi în hora anotimpurilor
încă o iarnă
apoi vom dormi

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc