mirare de doi

am găsit un cuib. îl ţesea un vis, dar un moft venit pe val a şoptit la ureche: fugi din calea şarpelui. şi am fugit atât de tare încât malul s-a făcut o groapă plină cu vin roşu. o femeie îmbrăcată în alb se închina cerului. ce să fie? degetele dantelate nisipeau promisiuni. am păşit uşor spre ea. tălpile goale au călcat pe nişte cioburi de oglindă spartă. m-am întrebat de ce nu le-am văzut şi de ce nu simt durere. sângele   se amesteca liniştit cu apa mării. aşteptarea se făcuse rid pe fruntea mea. departe, foarte departe, un zid se prăbuşea. credeam că dimineaţa e aproape, dar zborul unui vultur acoperea mirarea vieţii în doi

Postări populare de pe acest blog

demenții

mi-a rămas o noapte în gât

eu, așchie de nuc