Dorina Șișu

‒ Nu mai daaa! ‒ Nu dau. Nu mai țipa. Ce ai? ‒ Ai ridicat mâna la mine. ‒ Ba nu e adevărat. Minți. ‒ Ba nu mint. Ai ridicat mâna. ‒ Șttt. Cine bate? ‒ Vântul. ‒ Care vânt? Eu sunt vântul! ‒ Vântul e. E altul. ‒ Bate la geam. ‒ Ei, na. ‒ Da, da. ‒ Ia, șttt! ”Nu întoarce capul atunci când ești mireasă. Se zice că o să-ți pară rău.„ Prietenii dădeau sfaturi în ziua nunții mele. Purtam o pălărie cu o floare roșie pe mijloc. Mă simțeam ca un spital fericit cu două picioare. Privirile erau aproape toate îndreptate spre mine. ”Zâmbește!”, îmi șopteau prietenii, iar eu zâmbeam. Flacăra lumânării din stânga mă atrăgea. ”Dacă se stinge lumânarea din dreptul tău, mori prima”, ziceau prietenii. Și flacăra mea se clătina. Când e timpul? Vreau să ghicesc privind la lumânare. Peste un an? Zece? Poate peste o secundă? ”Închină-te!”, mă mustră mama. Mă închin. ‒ Nu mai daaa! Nuuu.... ‒ Hello! Visezi? Hai, scoală! Ai un coșmar. ‒ Brrrr... ‒ Ce ai visat? ‒ Că mă băteai. Eram mireasă

m-am ghemuit lângă ocean el mă învelea cu spumă de val oamenii nu au trecut să mă vadă pentru că am uitat să-i privesc atunci când am căzut am adormit în palma apei uneori întind picioarele de partea țărmului atunci când rănile uită vindecările și totuși țin minte cum cădeam pe gânduri pietrele purtau un dialog cu mine dar oamenii râdeau alții fugeau pariam pe nebunie iar tu mă acopereai mereu spuneai că e frig pe zăpadă alunecai pe zilele mele de parcă-ți eram mireasă de-o veșnicie nu eram decât o Iliadă cu toate cuvintele în spinare un sprijin cu iz de Sisif o certitudine sau o taină a femeii chircite care-și doarme acum lângă ocean resturi de vieți

nu aștepta infinitul el nu vine a devenit un subiect comun și repetabil te joci în viață de-a moartea respiri și numeri zilele privești absurd la nori privești când jos când sus ori tu ori eu lanț care lovește cu furie de față de fapt nu de mine e vorba nici de tine hai să plutim somnambuli spre poemul acela copt despre care vorbești hai să ne chircim în sinapse oricum furia trudei s-a înfipt în noi ca un ghimpe de unde vine perfuzia asta rece a poftei? așa cum ai renunțat la ziua de ieri ea tot a trecut prin prezent prin mâine cu brațele goale uite o propoziție care se rostogolește la picioarele tale pune o basma pe masă o vei privi nesecat de rece pentru că nu ai vămuit o avere și pentru că în piept ți-a rămas doar un viscol te speli cu imensitatea acestei răutăți din lume te sărăcești de tine și semeni cu ei ți-au crescut colți ascuțiți pentru că în drumul tău au crescut spinii ai uitat să fii om aruncându-ți demnitatea la biroul de emigra

Henri Matisse ”Blue Nude” vs Doria ”The Vision of Blue Nude” (2016) pânză, acrylic, 18x24

am plecat să te iubesc departe tu ai zâmbit eu am crezut că florile din luna mai sunt aceleași am mângâiat pe creștet noaptea și de atunci în fiecare vis apare un alt drum mult prea înalt să-l putem termina sau mult prea curând să-l putem începe am plecat să te iubesc departe dar departele s-a întristat norii au ținut festin la ușa noastră până și fricile s-au ghemuit în suflet iar tu ai zâmbit și eu am crezut că oftatul e o respirare în dorul de mamă de prieteni de frați să mergem spre departele tău ajungerea mă contopește cu tine și poate că nu mai avem timp să ne frângem sau poate că nu mai avem timp să nu fim când tu vei zâmbi eu te voi crede.

într-o viață ai fost vierme și nu ți-a păsat ai trăit și-ai mâncat normal până când o talpă te-a strivit într-o viață ai fost câine și nu ți-a păsat de lanțul ruginit atârnat la gât zi și noapte de pâinea uscată pe care o rodeai mulțumit până când stăpânul a decis să te bată zdravăn să-ți reproșeze că ești o javră bătrână și turbată te-a dat în stradă și cam atât într-o viață ai fost fluture și nu ți-a păsat că în ziua nașterii tale vei muri la un apus oarecare aducându-ți noaptea veșnică într-o viață ai fost lup și nu ți-a păsat că urletul tău devenise basm până când un vânător te-a împușcat să te facă blană sub tălpile iubitei sale într-o viață ai fost om și nu ți-a păsat ai trăit și-ai mâncat normal până când a venit un alt om te-a strivit și a plecat