Inutili, dar răi

nu aștepta infinitul
el nu vine
a devenit un subiect comun și repetabil
te joci în viață de-a moartea
respiri și numeri zilele
privești absurd la nori
privești când jos când sus

ori tu ori eu

lanț care lovește cu furie de față
de fapt nu de mine e vorba
nici de tine
hai să plutim somnambuli
spre poemul acela copt despre care vorbești
hai să ne chircim în sinapse
oricum furia trudei s-a înfipt în noi ca un ghimpe

de unde vine perfuzia asta rece a poftei?
așa cum ai renunțat la ziua de ieri
ea tot a trecut
prin prezent
prin mâine cu brațele goale
uite o propoziție care se rostogolește la picioarele tale
pune o basma pe masă
o vei privi nesecat de rece
pentru că nu ai vămuit o avere
și pentru că în piept
ți-a rămas doar un viscol
te speli cu imensitatea acestei răutăți din lume

te sărăcești de tine și semeni cu ei

ți-au crescut colți ascuțiți

pentru că în drumul tău au crescut spinii
ai uitat să fii om

aruncându-ți demnitatea la biroul de emigranți