am plecat să

am plecat să te iubesc departe

tu ai zâmbit

eu am crezut că

florile din luna mai sunt aceleași

am mângâiat pe creștet noaptea

și de atunci în fiecare vis

apare un alt drum

mult prea înalt să-l putem termina

sau mult prea curând să-l putem începe

am plecat să te iubesc departe

dar departele s-a întristat

norii au ținut festin la ușa noastră

până și fricile s-au ghemuit în suflet

iar tu ai zâmbit

și eu am crezut că

oftatul e o respirare

în dorul de mamă

de prieteni

de frați

să mergem spre departele tău

ajungerea mă contopește cu tine

și poate că nu mai avem timp să ne frângem

sau poate că nu mai avem timp să nu fim

când tu vei zâmbi

eu te voi crede.