miercurea lui Munch

te crezi onorabil aruncând în ochii lumii praf de stele

faptele tale sunt lărgiri de orizonturi 

ca niște himere în danteluri scumpe

pe strada principală din centrul orașului 

stau în fiecare miercuri să vând tabloul lui Munch 

și lumea trece pe lângă noi fără interes interuman 

Cormac râde cu berea lui ascunsă în buzunarul drept

râde și râgâie enervant

- man, lasă-te de meserie. nu te cumpără nimeni. man, fă ca mine.

mă rog, nu știu ce face, dar e amicul meu

nu aruncă-n mine cu praf de stele

mă ruinează-n oase fericirea lui simplă

dărnicia lui fără cap și coadă

fără motivație și fără scuze

un prieten fără de care nu aș sta ca un prost

la dracu, fix ca un prost

în fiecare miercuri pe O'Connell Street

să-l dau pe Munch pentru o sută de euro

visez un cal alb. visez un rege. un pod dărâmat și un pantof de damă.

visez că sunt mic. uneori mare. visez o tăcere care mă omoară.

visez că învăț o altă viață 

cu dialoguri

cu iubiri

cu iarbă verde înaltă și-o casă

visez că visez o dimineață într-o barcă

pe o apă albastră și rece

iar eu sunt un vis care visează al treilea vis al unui eu la pătrat

sunt singur

oamenii au plecat de colo-colo să-și împlinească poftele

03 iulie 2017